Testament

A dărui inima nu înseamnă a o vinde,
a tăcea nu înseamnă a nu şti,
a nu privi nu înseamnă a nu vedea,
a îndura nu înseamnă a nu simţi,
a nu ţipa nu înseamnă a nu arde,
a ierta nu înseamnă a uita,
a sta în picioare nu înseamnă că n-ai stat în genunchi,
a nu răspunde nu înseamnă a nu auzi,
a da o mână de ajutor nu înseamnă a pune o condiţie,
a da libertate nu înseamnă a pierde.

***

Nu pot să visez
sau visu-i departe.
Păşesc prin rutină
ori rutină mi-e pasul.
Mă chinui s-adorm destinul
Zadarnic…
Mă sufoc în trepte inegale.
Îmi simt aripa prinsă
între Orfeu şi Clio.
Am bătături pe suflet.
Simt praful
particulă cu particulă
cum erodează
dorul dinte noi.

***

Nu vreau întuneric
Vreau să aflu:
de ce soarele,
nu oboseşte să răsară şi să apună,
de ce luna,
nu s-a înegrit de atâta mizerie,
pe care o vede noaptea pe străzi,
de ce iarba,
continuă să răsară,
chiar dacă este călcată în picioare,
de ce floarea-soarelui,
mai înfloreşte dacă rodul ei este scuipat,
de ce cerul,
mai este senin,
deşi e îmbâcsit cu fum,
de ce pământul,
nu strigă,
de atătea păcate… ale omului.
Vreau să aflu,
apoi să mor liniştită.

***

Bat la propria-mi uşa
şi nimeni nu mi-o deschide.
Mai bine nimeni să n-o deschidă
decât să deschidă-un nimeni.

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!